13 martie 2010
23. Ciudat...
22. De ziua ta
De ziua ta as vrea să-ti scriu
Un gand frumos si sa cuprinda,
Tot ce-as dori sa-ţi dau...sa fiu
Prieten bun...poate oglinda.
Dar Doamne cum m-a părăsit
Tot harul sa mai pot fi sincer,
Si mi se pare depasit
Sa mai privesc cu ochi de inger.
Prin versul meu, tristeti ti-aduc,
Nelinistea zvacneste-n vers,
Prin adevar simt ca produc
Reactii in sens invers.
Si poate par de-neinteles
Insa tot harul a adormit,
A fost inchis...poate l-am sters
Cu ochiul orb si parasit.
Insa e ziua ta si vreau
Sa nu vorbesc nimicuri...poate,
Ma tot intreb ce sa iti dau
Pe mine sa ma poarte.
Am rascolit, am cautat...
Cuvintele! Ar fi ceva...
Insa ma simt in gand sarac,
Si ce-a fost bun parca-am uitat.
Dar totusi e ceva in suflet,
Ce-mi umple plin fiinta,
Spre cer cand gandul mi-l indrept
Si-mi sterge suferinta.
Din plinul asta voi sa-ţi dau:
Primeste-n dar prietenia,
Si lasa-ma din ea sa-ti iau
Necantarind, nemasurand...aceasta-i bucuria.
26 februarie 2010
21.RIMAVARA!
Mi s-a umplut din nou cuvântul
Si se revarsa din priviri,
Mi-atât de drag intreg pământul,
Un zbor ciudat de fericiri.
Privesc la cei din jur străini,
Căci năzuintele diferă;
Mă smulg cu dor spre inălţimi,
Cuprind in ochi o altă eră.
Urechea mea a amutit,
Nu vrea să mai asculte,
Decât cum bobul incoltit
Işi crapă coaja-n frunte.
O, Doamne, nu mai judec, nu,
Desi sunt apti de judecată,
Ci clipa sfântă de acum
Cuprindă lumea toată!
E primavara, da, şi-ai zice
C-am inverzit din nou si eu,
Mi-e dor de lanuri si de spice,
Mai mult...mi-e dor de Dumnezeu!
25 februarie 2010
20. Imi dai inima faclie
Timpul azi l-am petrecut
Doar cu Tine Doamne Sfant,
A fost lesne si plăcut
Sa-Ti vorbesc şi să Te-ascult.
Chiar o zi întreagă a fost
Ca secunda zburătoare
Dar nimic nu-i fără rost,
Chiar de trece, chiar de moare.
Ti-am cântat, ti-am spus cuvinte
Care pot să le repet,
Toate câte port in minte
Le păstrez cu drag in piept.
Stiu că esti acolo Sfânt
Si-nverzesti tot ce-i uscat,
Din pământ imi dai cuvânt
Si din pace cuvantat.
Imi dai inimă făclie;
E un foc ce nu distruge,
Este focul apă vie,
E lumină...si chiar curge.
24 februarie 2010
19. Mi-e dor de mine câteodată
18. Veac dogmatic

Tumult de voci sparg orizonturi
Iar raze-sulite străpung
Perdeaua norilor si soluri
Cu freamăt dulce si prelung.
Crini albi deschid molatec
Corole. Intinse trâmbite spre cer,
Anuntă veacul cel dogmatic,
Închis in urbe si stingher.
Natura naste din trotuare
Brusturi si trandafiri altoi,
Iar fruntea aceea visătoare
Va scrie versuri pentru ploi.
Ce rol abstract in poezie
Si in natură glasul şters,
Cu zgomot bont de fierărie
Masini cârtesc in al lor mers.
De ce-aţi luat mai mult
Din Mina-ntinsă dinspre cer?
Natura plânge, o ascult...
Cu ploi acide din Homer.
17. Pasi
