24 octombrie 2017

Dureri si disperare


Dureri si disperare

Mi-e sufletul ca piatra;
Durere, scrie-n piept.
M-am tot rugat degeaba,
Degeaba tot astept...

Lumina ca de soare,
Lumina ca de zi,
Dureri si disperare
Si nimeni nu va sti...

Zadarnic ma tot chinui,
Zadarnic meditez,
In juru-mi numai neguri,
Nimic in ce sa crezi...

Nimic nu mai conteaza,
Nimic nu mai străpunge,
O adiere care
Din hauri sa m-alunge.

Din nou imi strig durerea,
A zecea mia oara...
Dar, sparga-se tacerea
Si tot ce ma-nconjoara!

Ca frumusete nu-i
Din ce s-a scris ca este,
Am spus-o orisicui...
Nu e... ca intr-o poveste!

15 octombrie 2017

Ceas tarziu...




Cuvantul, ca si trena unei doamne, curge lin
Pe o foaie de hartie in ținutul ei velin.
Ca si spuma din pahare, se rostogolește alene,
Peste lungile, tarzii...toamne grele.

Intr-un ceas tarziu, spre noapte, doar cuvintele vorbesc,
Ele însele se-nsira, despre sine povestesc,
Despre alte seri tarzii, despre alte toamne grele,
Despre cum ar fi sa fie...fara ele.

20 octombrie 2016

61. Fir de iarba




Azi, mi-e bine langa tine, fir de iarba,
Si ma bucur ca de mine nimeni nu intreaba.
Pe tacute simt cum creste ca si tine frunza lina,
O dorinta, o visare spre lumina!

Ma petrec cu gandu-n lume
Si, ma vad un spic, o iarba...o minune!
Si, ca Dumnezeu ma creste ca pe-un prunc,
Mie toate astea, sincer...imi ajung!

Ma simt bine langa tine,fir de iarba...






13 octombrie 2016

60. Lasa-ma...albastru








Lasa-ma sa devin albastru,
Vreau sa-mi picure suflul lumina.
Cuvintele ma scot din dezastru,
Lasa-ma sa ies din rutina.

Nu pot trai decat visatoare,
Nu ma hranesc decat cu frumos;
Lumea intreaga tinde spre soare,
Iar eu ma chinui in praful de jos.

Lasa-ma sa-mi recompun lumea,
Lasa-ma in verde, ocru si albastru...
Nadejdea, credinta si iubirea
E toata nevoia, implinirea si contrastul.

Cuvintele sa capete o alta culoare,
O alta esenta in linii complete...
Nevoia de mine, de tine dispare
In cercuri din umbre, albastre...concrete.


3 iulie 2016

59. Invata-ma smerenia...





Invata-ma smerenia, cand Te privesc de sus in jos,
Ca inima mi-i piatra si gandurile ciur
Cu care-i cern adesea pe cei din imprejur...

Si, fa-ma Tu, Doamne...Zorica, poate chiar si Latcu,
Sa-Ti pot vorbi in versuri cand ochi-mi sunt...albastru.
Ca palmele imi sunt adesea in gesturi cuvinte nerostite,
Ce zugravesc mereu idei si zari nebanuite...

Si daca ele, in vitejia sortii, dovada dau de zel nestavilit...
Arata-mi punctul si linia finala si, lasa-mi...o liniste totala,
Sa gust din toate astea, ca dintr-un preacurat Cuvant
Ce te indeamna adesea sa picuri spre pamant...

Sa picuri ca si ploaia cu stropi de suferinta
In toate si-n tot locul cu dreapta socotinta...

29 iunie 2016

58. Cerul



                                                                          CERUL

Mi-a intrat tot Ceru-n ochi,
Si prin gene si prin maini,
Naste linistea un foc,
De prin Cerul nustiu cui...





16 aprilie 2015

57. Fiindca suflet nu mai am





 
M-am rupt de tine in clipa ultimei ninsori
Ce picura pe buze racoarea dintre stele,
M-ai ratacit prin clipe adeseori
Si m-ai indepartat acoperindu-ma cu ele.
                                   Azi suflet nu mai am.

M-ai ratacit ca pe un ban prin buzunare,
Ca pe un petec insemnat in graba...
Eu, care te-am iubit mai mult decat pe soare,
Astazi sunt doar o punga goala...
                               Ca suflet nu mai am.

Dar nu mai pot sa-ndur si sparg tacerea
Si spun cuvinte care nu s-au spus,
Astazi imi inalt durerea
Si vars lacrimi care nu s-au scurs.
                                Fiindca suflet nu mai am.

31 ianuarie 2015

56. Dor de vara






Dor de vara sau de duca...
Gandu-n cer mi se arunca,
Si spre norii calatori
M-am visat de atatea ori...
Dor de locul cel mai sfant,
De aici de pe pamant...

Oh, ce plin e astazi cerul
Si pamantul de miracol,
De-as putea sa-mi umplu sacul...
Si in pumn sa-l tin in mana
Si in suflet ca pe-o raza,
Petec de lumina vie...
Pentru zile negre...oaza.


17 noiembrie 2014

55. E un dor si o vreme


E un dor si o vreme
In care ma privesc si m-ascult,
Iubirea-mi croieste puternic prin gene
Un cantec albastru, de cer si pamant.
Privesc si ma bucur ca pot intelege,
Citind printre randuri al vietii avant,
Usa-i deschisa si lesne a alege...
Pe urmele cui sa calci pe pamant.

Incearca sa cauti in lume pasul pierdut,
Prin praf si nisip de nimeni stiut,
O liniste adanca si-o pace sublima
Sunt pasii ce urca cu rost spre lumina...


4 februarie 2013

54. Era toamna



Priveam în juru-mi,
în ochii ce se încrucişau
cu cuvintele poleite în cerul gurii,
braţele care se limpezeau în gesturi
într-un clar-obscur,
tălpile care purtau numere prea mari
pentru vremuri mici.

Din cer pliscăiau vorbele cocorilor,
vorbe de duh.

Era toamnă,
o toamnă banală scursă
într-o iarnă sinceră.
Ferestrele se închideau şi se deschideau
frenetic spre mâine,
clipa se împărtăşea de o libertate confuză,
bălţile purtau în ele umbra văzduhului,
eu,
mă regăseam între cer şi pământ
într-o rugă fără cuvinte.

19 ianuarie 2013

53. la discuţie cu mine



refuz să mă văd azi
pentru a mă observa
mâine
îmi doresc să fiu pe drum
căutând
distanţele se calculează
în ceea ce-ai adunat
sub tălpile inimii tale
şi-n degetul ce te arată


profilul mi-l doresc
sclivisit de contrarii
şi din greşeli se divid 

căi

Follow by Email