22 aprilie 2019

Mi-atat de dor si tu nu stii


 sursa foto


Mi-e dor de ploaie si divin,
De tot ce-i tihna si senin,
Mi-e dor de pajistile pline,
De flori marunte si albine.

Mi-e dor de-o simplitate clara,
De tot ce-nseamna primavara.
Mi-atat de dor...e o dorinta,
Si e cumplit ca-i trebuinta!

Mi-e atat de dor dar tu nu stii,
Ca vara trece prin campii,
Ca florile sub pas palesc,
Nu le-ai cules sa le primesc...


Mi-atat de dor si tu nu stii...

20 aprilie 2019

Cogito, ergo sum...



Anii astia n-am trait,
Nici macar nu am simtit,
Doar in radacina mortii
Am sapat si am zidit...

Viata trece si se scurge,
Ca prin jgheaburi primavara,
Si te-ntrebi: unde se duce
Soarele, cand pleaca vara?

Lacrimi ca prin jgheaburi trec,
Findca oameni nu mai sunt,
Nici macar unul intreg...
Precum eu intreg nu sunt...

Tainic speri si tot parcurgi
Pas cu pas intreaga viata...
Ce ar fi mai mult de spus
Decat: vesnic/a speranta?

3 februarie 2019

16 iulie 2018

Acela...

In linistea profunda a marilor idei
Purtat-am steagul biruintei cu capete de lei.
Pentru ca ea, Taria, mi-a sugerat Intregul,
Cand insasi suferinta atins'a apogeul.

Si, iata! Dupa atata timp din nou mi s-a ivit,
Purtandu-ma in credinta  Acelui Rastignit,
Cuvantul, ca si cale a drumului cu rost,
A Aceluia ce Este, va fi, dar a si fost...

La margini de prapastii, pe muchii de cutit,
Nicicand mai tare pamantul n-am iubit!
Oare mai poti purta in tine asa iubire mare,
De nu ti-ai fi rasfrant intregul trup in zare?

Si ce atingeri sfinte, ce energii divine
Iti poate atat largi sufletul din tine?
De n-ai fi fost Acela ce faci din mic mai mare...
Ma-ntreb cum poti s-aduni in mine intreaga-Ti masurare?

Cum poti sa faci. Tu, oameni din nimic,
Si adesea, nimic din cei ce cred ca sunt?
M-aplec in cugetare cu duhul in pamant...
Ca ce sunt eu a intelege...un Adevar purtat prin Lege?




24 octombrie 2017

Dureri si disperare


Dureri si disperare

Mi-e sufletul ca piatra;
Durere, scrie-n piept.
M-am tot rugat degeaba,
Degeaba tot astept...

Lumina ca de soare,
Lumina ca de zi,
Dureri si disperare
Si nimeni nu va sti...

Zadarnic ma tot chinui,
Zadarnic meditez,
In juru-mi numai neguri,
Nimic in ce sa crezi...

Nimic nu mai conteaza,
Nimic nu mai străpunge,
O adiere care
Din hauri sa m-alunge.

Din nou imi strig durerea,
A zecea mia oara...
Dar, sparga-se tacerea
Si tot ce ma-nconjoara!

Ca frumusete nu-i
Din ce s-a scris ca este,
Am spus-o orisicui...
Nu e... ca intr-o poveste!

15 octombrie 2017

Ceas tarziu...




Cuvantul, ca si trena unei doamne, curge lin
Pe o foaie de hartie in ținutul ei velin.
Ca si spuma din pahare, se rostogolește alene,
Peste lungile, tarzii...toamne grele.

Intr-un ceas tarziu, spre noapte, doar cuvintele vorbesc,
Ele însele se-nsira, despre sine povestesc,
Despre alte seri tarzii, despre alte toamne grele,
Despre cum ar fi sa fie...fara ele.

20 octombrie 2016

61. Fir de iarba




Azi, mi-e bine langa tine, fir de iarba,
Si ma bucur ca de mine nimeni nu intreaba.
Pe tacute simt cum creste ca si tine frunza lina,
O dorinta, o visare spre lumina!

Ma petrec cu gandu-n lume
Si, ma vad un spic, o iarba...o minune!
Si, ca Dumnezeu ma creste ca pe-un prunc,
Mie toate astea, sincer...imi ajung!

Ma simt bine langa tine,fir de iarba...






13 octombrie 2016

60. Lasa-ma...albastru








Lasa-ma sa devin albastru,
Vreau sa-mi picure suflul lumina.
Cuvintele ma scot din dezastru,
Lasa-ma sa ies din rutina.

Nu pot trai decat visatoare,
Nu ma hranesc decat cu frumos;
Lumea intreaga tinde spre soare,
Iar eu ma chinui in praful de jos.

Lasa-ma sa-mi recompun lumea,
Lasa-ma in verde, ocru si albastru...
Nadejdea, credinta si iubirea
E toata nevoia, implinirea si contrastul.

Cuvintele sa capete o alta culoare,
O alta esenta in linii complete...
Nevoia de mine, de tine dispare
In cercuri din umbre, albastre...concrete.


3 iulie 2016

59. Invata-ma smerenia...





Invata-ma smerenia, cand Te privesc de sus in jos,
Ca inima mi-i piatra si gandurile ciur
Cu care-i cern adesea pe cei din imprejur...

Si, fa-ma Tu, Doamne...Zorica, poate chiar si Latcu,
Sa-Ti pot vorbi in versuri cand ochi-mi sunt...albastru.
Ca palmele imi sunt adesea in gesturi cuvinte nerostite,
Ce zugravesc mereu idei si zari nebanuite...

Si daca ele, in vitejia sortii, dovada dau de zel nestavilit...
Arata-mi punctul si linia finala si, lasa-mi...o liniste totala,
Sa gust din toate astea, ca dintr-un preacurat Cuvant
Ce te indeamna adesea sa picuri spre pamant...

Sa picuri ca si ploaia cu stropi de suferinta
In toate si-n tot locul cu dreapta socotinta...

29 iunie 2016

58. Cerul



                                                                          CERUL

Mi-a intrat tot Ceru-n ochi,
Si prin gene si prin maini,
Naste linistea un foc,
De prin Cerul nustiu cui...





16 aprilie 2015

57. Fiindca suflet nu mai am





 
M-am rupt de tine in clipa ultimei ninsori
Ce picura pe buze racoarea dintre stele,
M-ai ratacit prin clipe adeseori
Si m-ai indepartat acoperindu-ma cu ele.
                                   Azi suflet nu mai am.

M-ai ratacit ca pe un ban prin buzunare,
Ca pe un petec insemnat in graba...
Eu, care te-am iubit mai mult decat pe soare,
Astazi sunt doar o punga goala...
                               Ca suflet nu mai am.

Dar nu mai pot sa-ndur si sparg tacerea
Si spun cuvinte care nu s-au spus,
Astazi imi inalt durerea
Si vars lacrimi care nu s-au scurs.
                                Fiindca suflet nu mai am.

Follow by Email