26 februarie 2010

21.RIMAVARA!



Mi s-a umplut din nou cuvântul
Si se revarsa din priviri,
Mi-atât de drag intreg pământul,
Un zbor ciudat de fericiri.

Privesc la cei din jur străini,
Căci năzuintele diferă;
Mă smulg cu dor spre inălţimi,
Cuprind in ochi o altă eră.

Urechea mea a amutit,
Nu vrea să mai asculte,
Decât cum bobul incoltit
Işi crapă coaja-n frunte.

O, Doamne, nu mai judec, nu,
Desi sunt apti de judecată,
Ci clipa sfântă de acum
Cuprindă lumea toată!

E primavara, da, şi-ai zice
C-am inverzit din nou si eu,
Mi-e dor de lanuri si de spice,
Mai mult...mi-e dor de Dumnezeu!

Un comentariu:

  1. Mi-a placut mult poezia, mai ales ca s-a potrivit, cumva, cu starea mea sufleteasca de acum.

    RăspundețiȘtergere

Follow by Email