3 iunie 2011

36. De-ar fi să poți...


Mi-e pasul ca și când furtuna,
Mi-a răscolit în sevă trunchiul,
Am cunoscut durerea, ura,
Și-am căutat în sferă unghiul;

Nicicând n-a fost mai grea minciuna,
Nicicând n-a fost așa tumultul.

E omenesc să nu mai poți
Trânti în spate uși și porți,
Și să înghiți în lacrimi nopți,

De-ar fi să poți, de-ar fi să poți...

Mă sorb din lume și mă sting
În fraze nerostite încă,
În turnul vieții mă închid,
Între ochi și intre...tâmplă.

35. Teamă


Înserarea se topește
Într-un strop de lună nouă,
Noaptea asta ne unește
Într-un vis sau poate două.

Sub perdele pe la geamuri
Parcă ar privi în noapte,
Gânduri, gânduri, vise multe
Răstignite între șoapte.

Mă prefac a nu ghici
Că, de dincolo de zare,
Mă extrag a mă privi
Să-mi pun semne de întrebare.

Mă privesc de sus străină,
Nu-mi mai este milă Doamne,
O să fiu din nou...senină
Dacă-mi trag vreo două palme.

Mi-este teamă de trezire
Și de pașii ce o să-i port,
Dacă-n inimă sclipire
Mă îndeamnă azi să pot!


Follow by Email