24 februarie 2010

17. Pasi


Mi-am plans tacut nefericirea
Cu muguri noi de primavara
Si resemnata am smuls privirea
Din lutul greu cu urma clara.

Ramân in urma paşii mei
Sculptati in tină şi-o să piară,
Se acopera cu frunzele de tei
Când bate vântul dinspre seră.

Atâtea paşi uitaţi de lume
Se amestecă cu cei dintâi,
Îi simt timizi, şi fără nume
I-am folosit drept căpătâi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Follow by Email