72. Ruga

Oo, Doamne ai murit ca eu

Sa ma gandesc mai mult la viata,

Graiesti tacut si nu Ti-e greu

Sa imi presori in gand speranta.

Cuvinte-n rugaciuni nu stiu,

Ci, stau asa si te privesc,

Intr-o icoana cum Te scriu,

Dar sincer..Te compatimesc!

O compatimire dulce-amara,

Din patru zari ma impresoara,

Si inca nu-mi gasesc cuvinte,

Sa-mi pun o ordine in minte...

Atunci ader la simplitate,

Ma multumesc sa Te privesc,

Asa cum porti Tu crucea-n spate,

In tot tinutul pamantesc...

71. Destainuri

Pe-un petec de hartie scriu,
Tot gandul cel curat si despuiat de rele,
Eu altfel in lume nu ma stiu,
Decat abstracta in simtire si visatoare printre stele.
Sunt greu de descifrat chiar daca unii
Gandesc ca a cunoaste omul e lucrul cel mai simplu.
Eu nu sunt azi cum am fost ieri, si maine nu voi fi ca azi!
De multa vreme urc un munte...
Un munte de unde poti oricand sa cazi.

Si daca versu-i doar un joc,
Un joc al mintii incununat de fapte,
Atunci, tabloul e complet,
Intr-un simbol de ganduri moarte!
Nu voi sa stiu ca frumusetea
Se naste sincer ca o floare,
Apoi realitatea sumbra striveste totul sub picioare!
Mai cred in sacru si profan,
Mai cred cu disperare poate,
In tot ce aduna omul an de an,
Sa ia cu sine in miez de noapte...

70. Emotii de toamna...

Uneori, atata liniste  te absoarbe in nemarginire...
Incepi sa observi lucrurile marunte din jurul tau, insa cu acea privire atotcuprinzatoare.
Lucruri marunte, neansemnate dar care fac atat diferenta intre tine cea de ieri si cea de azi...
Niciodata frunzele pe ramuri nu au dansat atat de frumos si niciodata nu te-au inclus in dansul lor magnetic ca acum.  Si, parca niciodata nu s-au colorat atat de profund sub ploaia rece.
Insasi ploaia poarta in sine o liniste rapitoare pana dincolo de zari.
E toamna dar parca totul inmugureste...
Sa vina oare primavara?