20 octombrie 2016
62. Fir de iarba
Azi, mi-e bine langa tine, fir de iarba,
Si ma bucur ca de mine nimeni nu intreaba.
Pe tacute simt cum creste ca si tine frunza lina,
O dorinta, o visare spre lumina!
Ma petrec cu gandu-n lume
Si, ma vad un spic, o iarba...o minune!
Si, ca Dumnezeu ma creste ca pe-un prunc,
Mie toate astea, sincer...imi ajung!
Ma simt bine langa tine,fir de iarba...
13 octombrie 2016
61. Lasa-ma...albastru
Lasa-ma sa devin albastru,
Vreau sa-mi picure suflul lumina.
Cuvintele ma scot din dezastru,
Lasa-ma sa ies din rutina.
Nu pot trai decat visatoare,
Nu ma hranesc decat cu frumos;
Lumea intreaga tinde spre soare,
Iar eu ma chinui in praful de jos.
Lasa-ma sa-mi recompun lumea,
Lasa-ma in verde, ocru si albastru...
Nadejdea, credinta si iubirea
E toata nevoia, implinirea si contrastul.
Cuvintele sa capete o alta culoare,
O alta esenta in linii complete...
Nevoia de mine, de tine dispare
In cercuri din umbre, albastre...concrete.
29 iunie 2016
60. Cerul
CERUL
Mi-a intrat tot Ceru-n ochi,
Si prin gene si prin maini,
Naste linistea un foc,
De prin Cerul nu stiu cui...
16 aprilie 2015
59. Fiindca suflet nu mai am
M-am rupt de tine in clipa ultimei ninsori
Ce picura pe buze racoarea dintre stele,
M-ai ratacit prin clipe adeseori
Si m-ai indepartat acoperindu-ma cu ele.
Azi suflet nu mai am.
M-ai ratacit ca pe un ban prin buzunare,
Ca pe un petec insemnat in graba...
Eu, care te-am iubit mai mult decat pe soare,
Astazi sunt doar o punga goala...
Ca suflet nu mai am.
Dar nu mai pot sa-ndur si sparg tacerea
Si spun cuvinte care nu s-au spus,
Astazi imi regret tacerea
Si vars lacrimi care nu s-au scurs.
Fiindca suflet nu mai am.
31 ianuarie 2015
58. Dor de vara
Dor de vara sau de duca...
Gandu-n cer mi se arunca,
Si spre norii calatori
M-am visat de atatea ori...
Dor de locul cel mai sfant,
De aici de pe pamant...
Oh, ce plin e astazi cerul
Si pamantul de miracol,
De-as putea sa-mi umplu sacul...
Si in pumn sa-l tin in mana
Si in suflet ca pe-o raza,
Petec de lumina vie...
Pentru zile negre...oaza.
17 noiembrie 2014
57. E un dor si o vreme
E un dor si o vreme
In care ma privesc si m-ascult,
Iubirea-mi croieste puternic prin gene
Un cantec albastru, de cer si pamant.
Privesc si ma bucur ca pot intelege,
Citind printre randuri al vietii avant,
Usa-i deschisa si lesne a alege...
Pe urmele cui sa calci pe pamant.
Incearca sa cauti in lume pasul pierdut,
Prin praf si nisip de nimeni stiut,
O liniste adanca si-o pace sublima
Sunt pasii ce urca cu rost spre lumina...
4 februarie 2013
56. Era toamna
Priveam în juru-mi,
în ochii ce se încrucişau
cu cuvintele poleite în cerul gurii,
braţele care se limpezeau în gesturi
într-un clar-obscur,
tălpile care purtau numere prea mari
pentru vremuri mici.
Din cer pliscăiau vorbele cocorilor,
vorbe de duh.
Era toamnă,
o toamnă banală scursă
într-o iarnă sinceră.
Ferestrele se închideau şi se deschideau
frenetic spre mâine,
clipa se împărtăşea de o libertate confuză,
bălţile purtau în ele umbra văzduhului,
eu,
mă regăseam între cer şi pământ
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


