Lasa-ma sa devin albastru,
Vreau sa-mi picure suflul lumina.
Cuvintele ma scot din dezastru,
Lasa-ma sa ies din rutina.
Nu pot trai decat visatoare,
Nu ma hranesc decat cu frumos;
Lumea intreaga tinde spre soare,
Iar eu ma chinui in praful de jos.
Lasa-ma sa-mi recompun lumea,
Lasa-ma in verde, ocru si albastru...
Nadejdea, credinta si iubirea
E toata nevoia, implinirea si contrastul.
Cuvintele sa capete o alta culoare,
O alta esenta in linii complete...
Nevoia de mine, de tine dispare
In cercuri din umbre, albastre...concrete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu