4 februarie 2013

54. Era toamna



Priveam în juru-mi,
în ochii ce se încrucişau
cu cuvintele poleite în cerul gurii,
braţele care se limpezeau în gesturi
într-un clar-obscur,
tălpile care purtau numere prea mari
pentru vremuri mici.

Din cer pliscăiau vorbele cocorilor,
vorbe de duh.

Era toamnă,
o toamnă banală scursă
într-o iarnă sinceră.
Ferestrele se închideau şi se deschideau
frenetic spre mâine,
clipa se împărtăşea de o libertate confuză,
bălţile purtau în ele umbra văzduhului,
eu,
mă regăseam între cer şi pământ
într-o rugă fără cuvinte.

Un comentariu:

  1. Poeziile dumneavoastră sunt de o sensibilitate aparte, ce trimit către un cadru care caracterizează o efemeritatea existenţială. Cu toate acestea, aş dori să profit de această ocazie pentru a vă redirecţiona către un alt blog de poezie, poate la fel de drăguţ ca acesta, cu teme oarecum asemănătoare, în speranţa că veţi putea lăsa un comentariu sau o critică constructivă. Mulţumesc pentru atenţie.

    Link: http://catalinacadinoiu.ro/2013/04/un-arlechin-in-trecere-varianta-originala/

    RăspundețiȘtergere

Follow by Email