10. Cazut-am

Din cerul meu de grații îngerești
Căzut-am peste gânduri, peste abstracții fine,
Călăuzită de patimi și mofturi pamântești
Am răscolit ideea și lacrima pe sine.

Mai virtuasă decât marea și singură ca și luna
Am lăcrimat chemarea spre țărmuri afrodite,
Și tot așa se stinse și pacea ca și spuma
Din cupa voluptoasă cu vinuri învechite.

Stridentele imagini născute din păcat
Înconjură defunctul izvor al puritații,
Cu lacrimi selenare un vânt clasicizat
Împraștie dogoarea arzândelor librații.