19 aprilie 2011

32. În lumea mea


Ma doare, doare si persistă,
Durerea m-a cuprins cu totul,
Azi viaţa parcă m-ar fi şters din listă
Şi-n gânduri iar o fac pe-a mortul.
Un amalgam de gânduri frânte;
Frânturi de vis, înfrânt de moarte,
Nu ştiu, eu suflet, când m-am stins
Şi ieri era tot miez de noapte.
E un cerc închis şi mă învârt,
Cu pasul greu, cu pasul scurt
Între " a fi" şi "a nu fi"...
E doar o clipă sau o zi.
Ce-mi pasă mie dacă ţie nu...
De mine nici măcar un strop,
Rămâie clipa mută acum,
Cu viaţa grea în ea...cu tot!
Când amorţeala mă cuprinde
Mai nouă mă ridic şi tac,
Cuvintele care există
În forţă nu mă mai încap.
Întotdeauna pier sub tălpi bătătorite,
Când mă ridic, privirea nu mi-o întorc,
Cuvintele rămân adesea nerostite
Şi plec...în viaţă cu lumea mea cu tot.

29 martie 2011

31. Astenie de primavara


Mi-e gândul greu, oftatul tot mai lung,
Podeaua-i rece sub pasu-mi vestejit,
Zâmbetul n-a fost nicicând
Atât de sec, atât de plictisit.


E o astenie carnală şi dibace
În primăvara profundelor idei,
În mine ca un mugur o simt cum se desface
Si se divide în ani tăcuţi şi grei.


Mi-e pasul ca şi turma de mioare
Agale, fără ţintă şi fără scop precis,
Himeric din când, în când apare
De nicăieri un strop de ... vis.


Mă paşte împlinirea în zări la răsărit
Deşi înserarea vrea să mă cuprindă,
E luptă între "vreau" şi "ce nu mi-am dorit",
E luptă în adăncuri şi e...cumplit.

23 octombrie 2010

30. S-au dus zilele...


S-au dus zilele de vara,
S-au scurs toate ca un fum,
Nici un gand de primavara,
Totu-i scrum.

Mi-au ciuntit din aripi corbii,
M-au trantit fara frunzis,
Mi-au ramas golasi toti codrii,
Pe furis...

Mi-au plans lanurile toate
Cu amar venin pe cale,
Toate au pierit sub frunze
Sub puterea talpii tale.

Nici o raza de lumina,
Nici tu stea si nici caldura,
Toate au pierit sub pietre,
Doar din ura...

Mi-este sufletul golas
Si plapand sub adiere,
Nici un verde pe imas,
De durere...

22 octombrie 2010

29. Cuvintele



Cuvintele isi au rostul doar atunci
Cand poti sluji cu ele,
Nu toate/s de folos cand urci
Spre stele...
Cuvintele iti pot sluji
Sau poti sa le devii tu sluga,
Incearca peste ele a pasi
Sau...leaga/le in ruga.
Cu rost a fi vorbirea
Si fara rost cuvantul...
Ghiceste/le menirea
Ca/i far de pret...iubirea.

16 septembrie 2010

28. Cuprinsa-n anotimp



Mai lasă-mi Doamne un strop, măcar un timp...
Un strop de fericire cuprins în anotimp.
Mai lasă-mi gustul dulce-amar,
Al resemnării crude când judec iar şi iar.
Nu, nu judecăţi nedrepte, nu voi a face,
Ci resemnări concrete că eu nu pot mai mult.
Măcar cuvântul ăsta pare să mă impace
Că tot ce-i verde astăzi...mâine-i doar contur
A ceea ce a fost. Imi plec genunchii iar
Cuprinsa-n anotimp si, tac,
Imi caut iar răspunsul, încerc să mă impac,
Nimic si nimeni nu pare să priceapă
Că nu-mi doresc în suflet păcat să mă încapă.
În faţa lumii, statuie din Olimp,
În suflet doar tăcerea incerc să o cuprind.
Si chiar aşa tăcută par a osândi
Nemişcarea lumii, ratiunea de a fi.

15 septembrie 2010

27. Ce m-ar putea opri?



Mi-e sufletul usor purtat ca valul,
Calatorind in agonie catre mal,
Nicicand n-a fost atat de-nalt hotarul
Findca nu vad un altul mai inalt.

Purta-vei duhule in tine spuma
Cu ale mele zbateri pan* la cer
Si auzi-vei de la mine intr-una
Cuvantul ce despica tot ce-i efemer.

Si despica-voi cer, si despica-voi maluri,
Nimic din asta lume nu va stavili
Ale mele doruri...fapte ideale;
Nimic din toate astea nu ma va opri.

Cuvantu-i libertate, cuvantu-i zbor inalt,
Insa cu doua fete de n-oi putea privi
De aici de unde sunt...pe malul celalalt.
Si totusi doar...cuvantul, el ma va opri.

26. Ce pot să fiu...



Ce pot să fiu dacă renasc,
Si cât de nouă m-aş putea privi?
Din pas în pas, mereu se nasc
În cerul stelei pandantivi.

Ce aş putea să imi doresc
Mai mult? Mi-e drag si visul si chemarea,
Atât de-nalta amagire
Imi umbrise vindecarea.

Aş putea purta mai mult
Insufletitu-mi cer cu stele?
Tot ce astazi m-a durut
E limanul vietii mele.

Daca trupul n-ar durea
Nu as simti intr-însul viată,
Tot ce este mi-ar părea
Fara duh...fara sperantă.

Multumescu-ti tie gand
Că ma porti in constiinta,
Mă adap si ma vad bând
Din haotica-mi dorintă.

Imi doresc o nouă eră
A cunoasterii de sine,
Viata-i scurtă...efemeră,
Tot ce am...nu-mi apartine.