Ma soarbe pamantul in zari la rasarit,
O linie contur ce ma mai chiama inca;
Imi picura auzul un tipat ascutit
De pasare albastra cu ciocul in vazduh infipt.
A explodat un curcubeu sub pliscu-i ca si spada!
Misterioasa si-a privit de sus pamantul si ograda.
Ea si-a facut din ceruri punte si lanuri si ninsoare;
Ape dulci si racoroase brazdeaza sub picioare.
E libera! Si pasarea o stie
Ca inima si gandul nu poate fi inchis,
Ca-n lumea asta nici cea mai stramta colivie,
Nu poate opri albastrul din ceruri a fi scris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu