3 iunie 2011

36. De-ar fi să poți...


Mi-e pasul ca și când furtuna,
Mi-a răscolit în sevă trunchiul,
Am cunoscut durerea, ura,
Și-am căutat în sferă unghiul;

Nicicând n-a fost mai grea minciuna,
Nicicând n-a fost așa tumultul.

E omenesc să nu mai poți
Trânti în spate uși și porți,
Și să înghiți în lacrimi nopți,

De-ar fi să poți, de-ar fi să poți...

Mă sorb din lume și mă sting
În fraze nerostite încă,
În turnul vieții mă închid,
Între ochi și intre...tâmplă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Follow by Email