23 octombrie 2010

30. S-au dus zilele...


S-au dus zilele de vara,
S-au scurs toate ca un fum,
Nici un gand de primavara,
Totu-i scrum.

Mi-au ciuntit din aripi corbii,
M-au trantit fara frunzis,
Mi-au ramas golasi toti codrii,
Pe furis...

Mi-au plans lanurile toate
Cu amar venin pe cale,
Toate au pierit sub frunze
Sub puterea talpii tale.

Nici o raza de lumina,
Nici tu stea si nici caldura,
Toate au pierit sub pietre,
Doar din ura...

Mi-este sufletul golas
Si plapand sub adiere,
Nici un verde pe imas,
De durere...

3 comentarii:

  1. Mi-a placut intregul blog, arta si credinta care e obligatoriu sa fie apreciate.

    RăspundețiȘtergere
  2. “Uneori credem că nu avem energie, când de fapt avem o cantitate incredibilă de energie în noi. Secretul este să găsim un gând smerit care să ne ruşineze, care să ne aducă pocăinţă şi să descătuşeze energia duhovnicească din noi“.Pr.Zaharia de la Essex

    RăspundețiȘtergere