Mi-e sufletul usor purtat ca valul,
Calatorind in agonie catre mal,
Nicicand n-a fost atat de-nalt hotarul
Findca nu vad un altul mai inalt.
Purta-vei duhule in tine spuma
Cu ale mele zbateri pan* la cer
Si auzi-vei de la mine intr-una
Cuvantul ce despica tot ce-i efemer.
Si despica-voi cer, si despica-voi maluri,
Nimic din asta lume nu va stavili
Ale mele doruri...fapte ideale;
Nimic din toate astea nu ma va opri.
Cuvantu-i libertate, cuvantu-i zbor inalt,
Insa cu doua fete de n-oi putea privi
De aici de unde sunt...pe malul celalalt.
Si totusi doar...cuvantul, el ma va opri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu