Mi-am plans tacut nefericirea
Cu muguri noi de primavara
Si resemnata am smuls privirea
Din lutul greu cu urma clara.
Ramân in urma paşii mei
Sculptati in tină şi-o să piară,
Se acopera cu frunzele de tei
Când bate vântul dinspre seră.
Atâtea paşi uitaţi de lume
Se amestecă cu cei dintâi,
Îi simt timizi, şi fără nume
I-am folosit drept căpătâi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu