Pe-un petec de hartie scriu,
Tot gandul cel curat si despuiat de rele,
Eu altfel in lume nu ma stiu,
Decat abstracta in simtire si visatoare printre stele.
Sunt greu de descifrat chiar daca unii
Gandesc ca a cunoaste omul e lucrul cel mai simplu.
Eu nu sunt azi cum am fost ieri, si maine nu voi fi ca azi!
De multa vreme urc un munte...
Un munte de unde poti oricand sa cazi.
Si daca versu-i doar un joc,
Un joc al mintii incununat de fapte,
Atunci, tabloul e complet,
Intr-un simbol de ganduri moarte!
Nu voi sa stiu ca frumusetea
Se naste sincer ca o floare,
Apoi realitatea sumbra striveste totul sub picioare!
Mai cred in sacru si profan,
Mai cred cu disperare poate,
In tot ce aduna omul an de an,
Sa ia cu sine in miez de noapte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu