PORTRET IN CUVINTE

45. Un...crochiu

2012-01-27T17:41:00.000-08:00

In orice pisica blanda

Bate o inima de leu,

Asa-mi spun mereu vecinii,

Asa o gandesc si eu.

Nici un fluture nu-i barza,

Nici cocosul nu-i gaina,

Astea toate se dubleaza...

Cand cioplesti in versuri rima.

44. Sa inveselim natura!

2012-01-27T17:17:00.000-08:00

Doarme frunza de hartie

Si ea...mina in creion,

Sub o perna ce nu stie

Ca pe ea zace un om.

Stau cuvintele intoarse

Si le bate iar creionul,

Pe sub perna...

Sforaindu-si iarasi omul.

43. Sunt...

2012-01-27T05:31:00.000-08:00

Sunt,

sunt prea sensibila pentru aceasta lume,

nu pot trai tacuta,

nici culoare si nici sunet,

nu vor trece fara urme.

Orce pasare in zbor,

orice aripa infranta,

imi vor scrijeli in suflet

al lor dans ametitor.

Fiecare frunza moarta,

orice mugur abia deschis,

imi vor desena in cale

tot ce mai iubesc in vis.

Mi-este dulce suferinta,

un hotar ce ma despica;

intre doua maluri stangi...

mi-este greu a fi nimic.

42. In zari la rasarit

2012-01-20T03:32:00.000-08:00

Ma soarbe pamantul in zari la rasarit,

O linie contur ce ma mai chiama inca;

Imi picura auzul un tipat ascutit

De pasare albastra cu ciocul in vazduh infipt.

A explodat un curcubeu sub pliscu-i ca si spada!

Misterioasa si-a privit de sus pamantul si ograda.

Ea si-a facut din ceruri punte si lanuri si ninsoare;

Ape dulci si racoroase brazdeaza sub picioare.

E libera! Si pasarea o stie

Ca inima si gandul nu poate fi inchis,

Ca-n lumea asta nici cea mai stramta colivie,

Nu poate opri albastrul din ceruri a fi scris.

41.Fericita sunt

2012-01-19T03:57:00.000-08:00

Cuvintele imi sunt sub forma dadaista
Si gandul nu mi-l pot cultiva in scris,
Atata doar ca mi-e privirea altruista
Si pasul din ce in ce mai optimist.

Ma plac privind, recapituland trecutul
Si ma privesc cu ochi ingadutori si blanzi,
Am rezistat mult timp imbratisand tumultul
Si palmele greoaie a celor rai si surzi.

Ma simt puternica desi cu rani adanci,
Iertand pe cei ce-n curmezisul vietii mele,
Fosta-au negre stanci,
Fiindca astazi pot spune: fericita sunt,
Iubind intreg pamantul si tot cuvantul sfant.

40. Mi-e duhul larg sa ma incapa

2012-01-18T03:12:00.000-08:00

Tihnita ziua s-a prelins
Intr-un izvor de apa dulce,
Si clipa grea incet s-a stins
Mai multe lacrimi sa usuce.

Vibreaza un diafan ecou,
Un murmur cald de mangaiere,
Tinutul din adanc e nou
Si face pas spre inviere.

O noua constiinta parca
Din cea veche a renascut,
Mi-e duhul larg sa ma incapa,
Pe mine si pe cei ce sunt...

39. Alunga-ma tu, pleoapa...

2011-12-16T02:27:00.000-08:00

Imi place sa scriu cuvinte frumoase,
Cuvinte ce-si au rostul sa mangaie destinul;
Atunci cand ele sunt naive si gingase,
Iti risipeste plansul si pasul si strainul.

Ma-nlatura tu, pleoapa, prin strangere de gene,
In intunecatu-mi, absentu-mi infinit,
Sa nu te mai intorci umbrindu-ma cu sine,
Nici cautandu-ma amarnic prin praf sau prin nisip.

Findca am scris cu hotarare, cu gand de fetiscana,
Cu nasul subtiat spre stele clipind doar pentru mine,
Azi nu mai sunt naiva ci, mai degraba stana
In adevarul care e greu a fi gasit.

Alunga-ma tu, pleoapa si pierde-ma in plans,
Necrutatoare imi este clipa fara a fi de ajuns,
Fiindca doar focul mistuitor dar rece
Purifica adancul prin care plansul trece.

38. In mine nu e mugur viu.

2011-11-05T15:39:00.000-07:00

Azi rostul zilelor ce curg
Imi pare mai strain ca ieri,
In poala degetele lungi
Se frang in plans atatea seri.

Privirea e mai fixa pe o tinta data,
Nicicand n-a fost atat de lunga clipa,
N-a fost asa vreodata...

Ma caut ca si cand nu stiu
De mai traiesc sau sunt naluca,
In mine nu e mugur viu,
In viata sa ma duca.

Un cenusiu bacovian,
Un sange nedorit se scurge,
Ce rost a mai vorbi...nu am
Cuvinte sa ma urce.

In lumea mea e un adanc pustiu,
Un hau intunecat si rece,
Prin lanuri coapte nu ma stiu,
Nici prin livezi a trece.

Mi-e tare dor de-o primavara cruda,
Cand iarba creste proaspata-n fanete,
Atunci cand pomii nu au umbra,
Iar soarele e bland sclipind a tinerete.

37. Suferința

2011-07-01T22:28:00.000-07:00

Dintr-un sufelet ca de ceară,

Plecând ochii spre pământ,
Au curs lacrimi să mă doară

Foarte crunt...

Să mă doară iarăși duhul,
Face să mă simt străină,
Pașii parcă urcă-n trepte

Spre lumină...

Câte-o treaptă suferința
Te înalță și te urcă,
Tot din ea crește mlădița,

Către cer să te tot... ducă.

36. De-ar fi să poți...

2011-06-03T07:18:00.000-07:00

Mi-e pasul ca și când furtuna,
Mi-a răscolit în sevă trunchiul,
Am cunoscut durerea, ura,
Și-am căutat în sferă unghiul;

Nicicând n-a fost mai grea minciuna,
Nicicând n-a fost așa tumultul.

E omenesc să nu mai poți
Trânti în spate uși și porți,
Și să înghiți în lacrimi nopți,

De-ar fi să poți, de-ar fi să poți...

Mă sorb din lume și mă sting
În fraze nerostite încă,
În turnul vieții mă închid,
Între ochi și intre...tâmplă.

35. Teamă

2011-06-03T07:07:00.000-07:00

Înserarea se topește
Într-un strop de lună nouă,
Noaptea asta ne unește
Într-un vis sau poate două.

Sub perdele pe la geamuri
Parcă ar privi în noapte,
Gânduri, gânduri, vise multe
Răstignite între șoapte.

Mă prefac a nu ghici
Că, de dincolo de zare,
Mă extrag a mă privi
Să-mi pun semne de întrebare.

Mă privesc de sus străină,
Nu-mi mai este milă Doamne,
O să fiu din nou...senină
Dacă-mi trag vreo două palme.

Mi-este teamă de trezire
Și de pașii ce o să-i port,
Dacă-n inimă sclipire
Mă îndeamnă azi să pot!

34. Cioplind in mine câte un pic

2011-05-24T21:50:00.000-07:00

Cioplind în mine câte un pic
Și formă dându-mi ca din piatră
Încerc o mână să-mi ridic
Însă rămâne nesculptată.

Și ori că sparg cu mâna stângă,
Ori dreapta mă lovește
Încep să înțeleg că-n piatră
E foartă e greu când se cioplește.

Dar dacă alții vin și luptă
Din răsputeri a te lovi,
Poți zări în a ta umbră
Cum capeți formă într-o zi.

Mă doare găndul că nu este
Aceeași formă ca dăunăzi
Findcă e altul ce lovește
Și ochii iar sunt goi și umezi.

Însă e leacul de nădejde
Și forma ce o am, o port,
Ce e din stâncă, stâncă este
Iar din scânteie face foc.

33. Tu, clipa!

2011-05-24T05:35:00.000-07:00

Tu, clipă stai în loc
Și fii din nou profundă,
E spațiul actual în joc
Și timp în mine...umbră!

Mi-e spațiul cum mi l-am dorit
Atât de calm și dulce parcă,
Mai vreau un strop din răsărit
Gustând așa...ca altă dată.

Mi-e gândul și privirea-n zare
Acolo vreau să poposesc
Azi nu e loc de întrebare,
Nici de răspuns...fiindcă iubesc.

32. În lumea mea

2011-04-19T04:44:00.001-07:00

Ma doare, doare si persistă,
Durerea m-a cuprins cu totul,
Azi viaţa parcă m-ar fi şters din listă
Şi-n gânduri iar o fac pe-a mortul.
Un amalgam de gânduri frânte;
Frânturi de vis, înfrânt de moarte,
Nu ştiu, eu suflet, când m-am stins
Şi ieri era tot miez de noapte.
E un cerc închis şi mă învârt,
Cu pasul greu, cu pasul scurt
Între " a fi" şi "a nu fi"...
E doar o clipă sau o zi.
Ce-mi pasă mie dacă ţie nu...
De mine nici măcar un strop,
Rămâie clipa mută acum,
Cu viaţa grea în ea...cu tot!
Când amorţeala mă cuprinde
Mai nouă mă ridic şi tac,
Cuvintele care există
În forţă nu mă mai încap.
Întotdeauna pier sub tălpi bătătorite,
Când mă ridic, privirea nu mi-o întorc,
Cuvintele rămân adesea nerostite
Şi plec...în viaţă cu lumea mea cu tot.

31. Astenie de primavara

2011-03-29T09:29:00.000-07:00

Mi-e gândul greu, oftatul tot mai lung,

Podeaua-i rece sub pasu-mi vestejit,
Zâmbetul n-a fost nicicând
Atât de sec, atât de plictisit.

E o astenie carnală şi dibace
În primăvara profundelor idei,
În mine ca un mugur o simt cum se desface
Si se divide în ani tăcuţi şi grei.

Mi-e pasul ca şi turma de mioare
Agale, fără ţintă şi fără scop precis,
Himeric din când, în când apare
De nicăieri un strop de ... vis.

Mă paşte împlinirea în zări la răsărit
Deşi înserarea vrea să mă cuprindă,
E luptă între "vreau" şi "ce nu mi-am dorit",

E luptă în adăncuri şi e...cumplit.

30. S-au dus zilele...

2010-10-23T22:59:00.000-07:00

S-au dus zilele de vara,

S-au scurs toate ca un fum,

Nici un gand de primavara,

Totu-i scrum.

Mi-au ciuntit din aripi corbii,

M-au trantit fara frunzis,

Mi-au ramas golasi toti codrii,

Pe furis...

Mi-au plans lanurile toate

Cu amar venin pe cale,

Toate au pierit sub frunze

Sub puterea talpii tale.

Nici o raza de lumina,

Nici tu stea si nici caldura,

Toate au pierit sub pietre,

Doar din ura...

Mi-este sufletul golas

Si plapand sub adiere,

Nici un verde pe imas,

De durere...

29. Cuvintele

2010-10-22T06:45:00.000-07:00

Cuvintele isi au rostul doar atunci

Cand poti sluji cu ele,
Nu toate/s de folos cand urci
Spre stele...
Cuvintele iti pot sluji
Sau poti sa le devii tu sluga,
Incearca peste ele a pasi
Sau...leaga/le in ruga.
Cu rost a fi vorbirea
Si fara rost cuvantul...
Ghiceste/le menirea
Ca/i far de pret...iubirea.

28. Cuprinsa-n anotimp

2010-09-16T22:53:00.000-07:00

Mai lasă-mi Doamne un strop, măcar un timp...

Un strop de fericire cuprins în anotimp.

Mai lasă-mi gustul dulce-amar,

Al resemnării crude când judec iar şi iar.

Nu, nu judecăţi nedrepte, nu voi a face,

Ci resemnări concrete că eu nu pot mai mult.

Măcar cuvântul ăsta pare să mă impace

Că tot ce-i verde astăzi...mâine-i doar contur

A ceea ce a fost. Imi plec genunchii iar

Cuprinsa-n anotimp si, tac,

Imi caut iar răspunsul, încerc să mă impac,

Nimic si nimeni nu pare să priceapă

Că nu-mi doresc în suflet păcat să mă încapă.

În faţa lumii, statuie din Olimp,

În suflet doar tăcerea incerc să o cuprind.

Si chiar aşa tăcută par a osândi

Nemişcarea lumii, ratiunea de a fi.

27. Ce m-ar putea opri?

2010-09-15T04:05:00.001-07:00

Mi-e sufletul usor purtat ca valul,

Calatorind in agonie catre mal,

Nicicand n-a fost atat de-nalt hotarul

Findca nu vad un altul mai inalt.

Purta-vei duhule in tine spuma

Cu ale mele zbateri pan* la cer

Si auzi-vei de la mine intr-una

Cuvantul ce despica tot ce-i efemer.

Si despica-voi cer, si despica-voi maluri,

Nimic din asta lume nu va stavili

Ale mele doruri...fapte ideale;

Nimic din toate astea nu ma va opri.

Cuvantu-i libertate, cuvantu-i zbor inalt,

Insa cu doua fete de n-oi putea privi

De aici de unde sunt...pe malul celalalt.

Si totusi doar...cuvantul, el ma va opri.

26. Ce pot să fiu...

2010-09-15T02:47:00.000-07:00

Ce pot să fiu dacă renasc,

Si cât de nouă m-aş putea privi?

Din pas în pas, mereu se nasc

În cerul stelei pandantivi.

Ce aş putea să imi doresc

Mai mult? Mi-e drag si visul si chemarea,

Atât de-nalta amagire

Imi umbrise vindecarea.

Aş putea purta mai mult

Insufletitu-mi cer cu stele?

Tot ce astazi m-a durut

E limanul vietii mele.

Daca trupul n-ar durea

Nu as simti intr-însul viată,

Tot ce este mi-ar părea

Fara duh...fara sperantă.

Multumescu-ti tie gand

Că ma porti in constiinta,

Mă adap si ma vad bând

Din haotica-mi dorintă.

Imi doresc o nouă eră

A cunoasterii de sine,

Viata-i scurtă...efemeră,

Tot ce am...nu-mi apartine.

25. Intercostală

2010-08-20T11:35:00.000-07:00

Mi-adăp fiinţa dintr-un cer albastru;

Intercostala mulţumire,

În cerul gurii sunt un vechi sihastru,

Si-n faţa lumii zac in amagire.

Mi-e candelă apusul, fiori în asfinţit,

Si inima mi-e frănta de-un petec de cenuşă,

Nimic din lume astăzi nu m-a încălzit

Si nimeni înspre suflet nu si-a deschis vreo uşă.

Mă simt ca cerşetorul ce bate-n porţi inchise

Pe care umbra serii le-nvecinează morţii,

Atâtea fraze sfinte lumina mi-o descrise

Încât crezut-am aprig că suntem fraţi cu toţii.

Imi este veacul incifrat cu semne

Cuvântul e mai darnic, însă mai sec...e gol,

Astăzi lumina transparenţelor eterne

Mă face mai vizibilă în sfera lui Gogol.

24. Altarului de ură...

2010-08-20T06:57:00.000-07:00

A nu stiu câta oară ma intreb

Si gândul ăsta ma impresoară,
Aş vrea macar o clipă să inţeleg
De ce un om cu altul se măsoară...

De ce ar crede in mintea lui amară
Ca celălalt nu poate fi decât ateu?
Intrebarea asta incepe să mă doară
Si e mai cumplită decât aş crede eu.

Mă dor organele si cerul minţii,
Mă chinui ca un om lipsit de vlagă,
Încerc să imi răspund, mă pierd in definiţii
Si nimeni parcă nu-i să inţeleagă.

E germenele răutăţii, el se interpune
Şi oameni între oameni nu se mai iubesc,
Fiecare crede, fiecare spune
Că adevarul poartă cu suflet crestinesc.

Minciuni, minciuni...făţărnicie!
Mai bine recunosti că nu deţii iubire,
Că ale tale fapte iţi sunt ucenicie
Altarului de ură pe care îl zideşti !

23. Ciudat...

2010-03-13T05:06:00.000-08:00

Ciudat zvacneste iar cuvantul,

De parca vrea a incolti,

Rostirea iar mi-o poarta vantul,

Incotro...pare nu a sti.

Dar drumul si-l gaseste-n zari

Dupa haotice miscari volupte,

Aceste dulci mistificari...

Ma poarta liber orisiunde.

Ma poarta-n pragul cel de sus,

Ma poarta-n patru zari abstracte,

Cand ma gasesc...de fapt eu nu-s,

Cand sunt aici...eu sunt departe.

Dar pot sa spun ceva concret,

Eu suflet zbuciumat in cautare?

Descatusat, eu nu m-astept

Sa simt mai mult...in asta zare.

22. De ziua ta

2010-03-13T04:29:00.000-08:00

De ziua ta as vrea să-ti scriu
Un gand frumos si sa cuprinda,
Tot ce-as dori sa-ţi dau...sa fiu
Prieten bun...poate oglinda.

Dar Doamne cum m-a părăsit
Tot harul sa mai pot fi sincer,
Si mi se pare depasit
Sa mai privesc cu ochi de inger.

Prin versul meu, tristeti ti-aduc,
Nelinistea zvacneste-n vers,
Prin adevar simt ca produc
Reactii in sens invers.

Si poate par de-neinteles
Insa tot harul a adormit,
A fost inchis...poate l-am sters
Cu ochiul orb si parasit.

Insa e ziua ta si vreau
Sa nu vorbesc nimicuri...poate,
Ma tot intreb ce sa iti dau
Pe mine sa ma poarte.

Am rascolit, am cautat...
Cuvintele! Ar fi ceva...
Insa ma simt in gand sarac,
Si ce-a fost bun parca-am uitat.

Dar totusi e ceva in suflet,
Ce-mi umple plin fiinta,
Spre cer cand gandul mi-l indrept
Si-mi sterge suferinta.

Din plinul asta voi sa-ţi dau:
Primeste-n dar prietenia,
Si lasa-ma din ea sa-ti iau
Necantarind, nemasurand...aceasta-i bucuria.

21.RIMAVARA!

2010-02-26T00:32:00.000-08:00

Mi s-a umplut din nou cuvântul
Si se revarsa din priviri,
Mi-atât de drag intreg pământul,
Un zbor ciudat de fericiri.

Privesc la cei din jur străini,
Căci năzuintele diferă;
Mă smulg cu dor spre inălţimi,
Cuprind in ochi o altă eră.

Urechea mea a amutit,
Nu vrea să mai asculte,
Decât cum bobul incoltit
Işi crapă coaja-n frunte.

O, Doamne, nu mai judec, nu,
Desi sunt apti de judecată,
Ci clipa sfântă de acum
Cuprindă lumea toată!

E primavara, da, şi-ai zice
C-am inverzit din nou si eu,
Mi-e dor de lanuri si de spice,
Mai mult...mi-e dor de Dumnezeu!

20. Imi dai inima faclie

2010-02-25T23:17:00.000-08:00

Timpul azi l-am petrecut
Doar cu Tine Doamne Sfant,
A fost lesne si plăcut
Sa-Ti vorbesc şi să Te-ascult.

Chiar o zi întreagă a fost
Ca secunda zburătoare
Dar nimic nu-i fără rost,
Chiar de trece, chiar de moare.

Ti-am cântat, ti-am spus cuvinte
Care pot să le repet,
Toate câte port in minte
Le păstrez cu drag in piept.

Stiu că esti acolo Sfânt
Si-nverzesti tot ce-i uscat,
Din pământ imi dai cuvânt
Si din pace cuvantat.

Imi dai inimă făclie;
E un foc ce nu distruge,
Este focul apă vie,
E lumină...si chiar curge.

19. Mi-e dor de mine câteodată

2010-02-24T06:28:00.000-08:00

Mi-e dor de mine câteodată

Si mă rechem cu glas tocit...

Mi-adoarme glasu-n zori şi cată

Pe la amiezi a mă trezi.

M-adun din spuză, amintiri desarte,

De parcă mortul poate să vieze?

Ce pot să fac...strigati-mă!

Si faceţi lutul să vibreze.

Din amintiri croiesc stângaci

Doar umbra visului pierdut,

Ce mai contează ce imbraci

Când timpu-i gol si mult prea lung?

Mi-e cuşca de otel forjat,

De-ar fi si lacate, să fie!

Eu "sunt" şi sunt inaripat

Iar libertatea este vie!

18. Veac dogmatic

2010-02-24T06:07:00.000-08:00

Tumult de voci sparg orizonturi
Iar raze-sulite străpung
Perdeaua norilor si soluri
Cu freamăt dulce si prelung.

Crini albi deschid molatec
Corole. Intinse trâmbite spre cer,
Anuntă veacul cel dogmatic,
Închis in urbe si stingher.

Natura naste din trotuare
Brusturi si trandafiri altoi,
Iar fruntea aceea visătoare
Va scrie versuri pentru ploi.

Ce rol abstract in poezie
Si in natură glasul şters,
Cu zgomot bont de fierărie
Masini cârtesc in al lor mers.

De ce-aţi luat mai mult
Din Mina-ntinsă dinspre cer?
Natura plânge, o ascult...
Cu ploi acide din Homer.

17. Pasi

2010-02-24T06:00:00.000-08:00

Mi-am plans tacut nefericirea

Cu muguri noi de primavara
Si resemnata am smuls privirea
Din lutul greu cu urma clara.

Ramân in urma paşii mei
Sculptati in tină şi-o să piară,
Se acopera cu frunzele de tei
Când bate vântul dinspre seră.

Atâtea paşi uitaţi de lume
Se amestecă cu cei dintâi,
Îi simt timizi, şi fără nume
I-am folosit drept căpătâi.

16. Mai lasă-mă să-ţi spun "iubire"

2010-02-24T05:49:00.000-08:00

Te rog mai lasa-mă să-ţi spun "iubire",

Să te numesc prieten drag si bun,

Ma lasa-ma să-ţi spun de nemurire,

De cate ori am vrut să zbor si sa apun...

Mai lasa-ma sa-ţi sting durerea

Când fruntea ti-o cuprind in palme;

As vrea să-ţi fiu o zi invierea

Sau ploaie...gândul să ţi-l scalde.

15. Prin foc

2010-02-24T05:44:00.000-08:00

Doamne in cerul Tău mă chemi prin foc,
Ca fierul înrosit mă simt,
Şi aripi nu-mi dai ca să pot
De arsita sa fug si să mă sting.

De scriu un vers pe "eu" infrâng
Iar pacea ce-mi cuprinde tâmpla
E pulsul Duhului cel Sfânt,
Puterea vietii...cârma.

14. Promis-am

2010-02-22T00:32:00.000-08:00

Promis-am să mă sorb din lume,
Promis-am să păsesc profund,
Promis-am Doamne să Te strig pe nume,
Promis-am ca mereu să plâng...

Promis-am c-o să scriu din nou
Şi c-o să tac o lungă vreme,
Promis-am Doamne alt ecou
În infinitul vietii mele...

Şi azi promit a mia oară
C-am să mă nasc în orice clipă,
Chiar daca naşterea o să mă doară
TU, să-mi dai...pene pe aripă!

Şi dacă o să uit ce-am zis
Promite-mi Doamne c-o să-mi dai
Amintirea unui vis...
Că m-am născut al Tău în Rai!

13. As vrea să mai strivesc poteci

2010-02-18T12:33:00.000-08:00

Aş vrea să mai strivesc poteci
Cu paşii mei de rouă plini
Şi să respir vântul prin crengi
Şi-al lunii clare zâmbet fin.

Să-mi umplu ochii cu imagini
Şi să le duc cu mine-n iarnă,
Când recitesc aceste pagini,
Să reânvie fără teamă.

Păduri şi câmpuri înverzite
Sunt ale mele părti din suflet,
Şi plâng când iarna înmărmurite
Le regăsesc fără de cântec.

Aş vrea să mai strivesc poteci
Zâmbindu-mi cerul plin de stele,
Şi să respir vântul prin crengi
Cu arome dulci...de viorele.

12. Cautari

2010-02-14T05:05:00.000-08:00

Ce framântari, ce dor ascuns,
Te caut Doamne de un timp,
Nici ieri, nici azi nu mi-ai raspuns
Si nu îti cer nimic în schimb.

Stiu ca Tu plata nu voiesti,
Ca tot ce dai ne dai iubind,
Eu însa cer sa ma gasesti
C-am obosit sa ma tot mint.

Mi-am rascolit în amintire,
Cu ce-am gresit de Te-am pierdut,
Ce am mai pus peste a mea fire
Ca Te-am strigat si n-ai venit?

Si timpul trece, trece mut
Iar rugaciunea-i trista tare,
La orice lacrima ascult
Cum cad din pieptul meu zavoare...

Fereastra sufletului meu
Deschisa-i sa primesc lumina,
Dar s-o deschid i-atât de greu
Pe umeri când m-apasa vina.

Si de va sta mereu deschisa
Voi lumina pe altii eu,
Findca iubirea e transmisa
Din om în om prin ochiul Sau.

11. Doua inimi

2010-02-14T05:03:00.000-08:00

La apogeu destinul cambrat pe adevar
Si functia de stimul o poarta doar privirea,
Macelul dintre pleoape e lacrima de nufar
Iar timpul ne e tatal la brat cu nemurirea.

Flegmatic este pulsul la încheietura mâinii
Resuscitat de patimi volupte si flamânde,
El hacuie dogmatic fapaile fapturii...
Ca lacrima de noapte prin zile ce patrunde.

Nestiutoare sunt eu de întelesuri simple,
Culegatoare de stele si cutezanta în vise...
Adun în doua palme bataile lor ample,
A celor doua inimi de moarte neatinse.

10. Cazut-am

2010-02-14T05:02:00.000-08:00

Din cerul meu de gratii îngeresti
Cazut-am peste gânduri, peste abstractii fine,
Calauzita de patimi si mofturi pamântesti
Am rascolit ideea si lacrima pe sine.

Mai virtuasa ca marea si singura ca luna
Am lacrimat chemarea spre tarmuri afrodite,
Si tot asa se stinse si pacea ca si spuma
Din cupa voluptoasa cu vinuri învechite.

Stridentele imagini nascute din pacat
Înconjura defunctul izvor al puritatii,
Cu lacrimi selenare un vânt clasicizat
Împrastie dogoarea arzândelor libratii.

9. Ea...mama

2010-02-14T05:01:00.001-08:00

Azi nasc cuvinte înselatoare
Sa îndulcesc tristetea ei,
Ca viata trece si rasare
Doar praf uscat din flori de tei.

Si mâna muta care odata
Mi-a sters umil un gând hai-hui,
Îmi este mie astazi tata
Desi e mama orisicui.

Ca un copil la pieptul ei
Ma strâng si plâng înselator,
Findca mi-e draga ca un tei
Cu glasu-i flori si bratu-i dor.

As vrea sa o iubesc mai mult
Dar vremea-i trista fara leac,
Si-o las pe ea ca un tumult
De ape dulci sa-mi fie veac.

8. Invata-ma tu

2010-02-14T04:57:00.000-08:00

Vreau sa-mi picuri pe buze surâsul,
Privirea sa o sprijini pe umarul meu,
Învata-ma iarasi scrisul de mâna,
Învata-ma tu cine sunt eu...

Ma poarta cu tine, striveste-ma-n gene,
N-o sa ma doara decât numele tau,
M-adauga-n lista ideilor grele
Si lasa abstractul sa explice mereu...

Învata-ma tu si o sa te invat eu
Cum clipa petrece un secol vioi,
Vibreaza tacerea, vibreaza în doi,
În cercuri...în cercuri întoarse spre noi...

7. Petece

2010-02-14T04:56:00.001-08:00

Un petec de hârtie, un capat de creion,
O masa, o lampa si-un stecher de carton.
Doar visul ma mai stie si-n vise ma simt om,
Iar stimulul mi-e setea de dale de beton
Din care sa-mi fac trepte sa urc spre esafod.
Materialnica vointa vreau sa o simt deplin,
Sa ma întepe dorul, sa-mi picure venin,
Antibiotic contra durerilor de dinti
Atunci când strângi puternic maxilarul
Si... pumnii când te minti.
De-ar fi explozie în suflet, de-ar fi ceva sa fie
Sa-mi poarte staruinta perdelele de lut,
Vibreze în amiezi lumina ce o stie
Doar gândurile mele sau visul dedemult.
O, ce vorbarie goala, ce cuvinte fara duh!
Mai striviti-ma odata între pleoape...sau ma duc.

6. Visul

2010-02-14T04:54:00.001-08:00

Diametral opus visul, un vis de carton,
O esarfa infasurata pe un grumaz indecis...
La cea mai mica adiere se pierde concretul,
Pe buze si pleoape...o roua murdara.
Ma sufoc vestejind iar...visul.
Arata-mi cai de poti dar nu ma purta orbeste,
Sunt sincera cu tine...tu mergi pe lânga drum.
Întinde mâna, dar sa nu ma prinzi de degete,
Sunt alunecoase tu oare nu simti?
Concretul e concret, m-ai scapat.
Ma tineai de-un fir de lâna destramat
Din puloverul meu...

5. Frunza

2010-02-14T03:35:00.000-08:00

Purtam o frunză mică-n palmă
Şi mă vedeam ca ea zăcând,
Cu alte frunze laolaltă,
Sădeam culoarea pe mormânt.

Şi o păstrez să-mi amintesc
Că viaţa-i scură cât o rouă,
Şi visul azi să-mi împlinesc
De mai trăiesc o zi sau două...

4. As vrea!

2010-02-14T03:33:00.000-08:00

Aş vrea să scriu un vers, să cânt,
Să mă arunc spre cer curat,
Mă doare pasul dinspre gând
Şi-n podul palmei neumblat...

Aş vrea să caţăr Polul Sud
Şi polii încă neumblaţi,
E parcă totul atât de scund
Când porţi în tine munţi înalţi...

3. Conteaza cum...

2010-02-14T03:29:00.000-08:00

Vibraţii de spaţii şi legende
Tresaltă-n goluri amorţite
Şi, punctuală în viaţa mea se pierde
Secunda. Orele scrumite.

Se cutremur stelele din ochi
Captând întunecimi lucide,
Iar forma lor în cea de stropi
Se pierde-n adâncimi aride.

Obrazul meu ca din tezaur
Devine de-un albastru pur,
Iar moartea-n joc e aspru faur
Ce-mi pune buzelor contur.

Hazardul vieţii ne e moartea
Clădindu-ne din ia virtuţi,
Conteaza cum se închide poarta
În urma ta şi-a celor mulţi.

2. E seara...e noapte

2010-02-14T03:19:00.000-08:00

Un cer de-o cocleală verde purta
Veşmânt mediocru de împrumut,
Prin ceaţa-i murdară se mai zărea
Un capăt de zi ce fusese plăcut.

Cu braţe ca ramuri de plopi muribunzi
Apare înserarea mâhnită şi rece,
Cu umerii goi şi obrajii rotunzi,
Încearcă la ochi să mă lege.

Mi-alungă uşor cu strigătu-i surd
Plăpânda segvenţă de lumină stelară,
Iar braţele-i sumbre în dansu-i rotund
Întunecă clipa şi-n mine strecoară
O frică de noapte, de calm interzis...

Aproape tăcut şi-aproape ucis,
Pe panta nocturnă mă simt ca prelins.
În ochi mi se-aşterne o boare de vânt,
Un sunet de liră îmi pare că ascult.
Privesc împrejuru-mi cum toate aţipesc,
E seară...e noapte şi toate pălesc.

1. Ar vrea sa mai spuna

2010-02-14T02:57:00.000-08:00

Inima-mi bate, ar vea să mai spună
Şi azi cât de mult iubesc să trăiesc
Chiar dacă cerul se zbate-n derută,
Iar crengile plopilor albastru-i rănesc.

Zvâcnesc de puterea ce-mi iscă în ochi
Acea strălucire flămândă de viaţa,
Şi simt cum mă nasc din mijloc de gropi
Mai plină de vise, mai dură-n speranţă.

Să fie de vină o clipă fugară,
Un gând adormit sau bine ascuns?
Apoi m-am simţit golită, de ceră...
Din tot ce există pe mine m-am plâns.