3 iulie 2016

59. Invata-ma smerenia...





Invata-ma smerenia, cand Te privesc de sus in jos,
Ca inima mi-i piatra si gandurile ciur
Cu care-i cern adesea pe cei din imprejur...

Si, fa-ma Tu, Doamne...Zorica, poate chiar si Latcu,
Sa-Ti pot vorbi in versuri cand ochi-mi sunt...albastru.
Ca palmele imi sunt adesea in gesturi cuvinte nerostite,
Ce zugravesc mereu idei si zari nebanuite...

Si daca ele, in vitejia sortii, dovada dau de zel nestavilit...
Arata-mi punctul si linia finala si, lasa-mi...o liniste totala,
Sa gust din toate astea, ca dintr-un preacurat Cuvant
Ce te indeamna adesea sa picuri spre pamant...

Sa picuri ca si ploaia cu stropi de suferinta
In toate si-n tot locul cu dreapta socotinta...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Follow by Email